Like Us
Follow UsNe părea rău, dacă mergeam pe jos. Cei 40 de kilometri făcuți astăzi satisfac orice biciclist, indiferent de nivelul de pregătire sau de tipul de bicicletă din dotare. Pe scurt și fără exagerări, cea mai spectaculoasă porțiune de făcut cu bicicleta pe Via Transilvanica de până acum.
Poteci ascunse de verdeață, drumuri forestiere, cărări de pădure și asfalt perfect turnat pentru senzații de adrenalină la coborârile vijelioase, toate reîntregesc o experientă ce merită încercată pe Via Transilvanica. După ziua de ieri, plină de noroi, ploaie, transpirație rece și o senzație de nu se mai termină o dată, da, meritam o zi ca cea de astăzi. Iar totul a pornit de dimineață.
Am pornit de la Archita cu o energie pe care doar un soare matinal ți-o poate da, combinat cu privirea supărată a unei cucuvele cocoțate în turnul casei care ne găzduise peste noapte. Primul deal urcat ne-a amintit că suntem totuși în Transilvania și că niciun kilometru nu se câștigă fără puțin efort. Câteva semne ale trecerii ursului carpatin prin zonă ne-au făcut să zorim pedalatul și să încercăm să ieșim cât mai repede din zona frecventată de Moș Martin.
Drumul către Roadeș a șerpuit printre pășuni și petice de pădure, satul întâmpinându-ne calm, cu casele sale vechi și colorate, cu o atmosferă specifică satelor săsești, unde timpul pare să curgă mai încet. Turla unei vechi biserici aflate deasupra satului ne-a făcut curioși să-i cunoaștem istoria și să-i trecem pragul, drept pentru care ne-am aventurat să urcăm dealul pe o potecă abruptă, care ne-a dus în curtea Cetății Roadeș.
Fratele uitat al Viscriului, Biserica Fortificată Roadeș își are originile în secolul al XIV-lea, actuala biserică evanghelică în stil gotic, care domină satul, fiind finalizată în jurul anului 1526. Ansamblul este înconjurat de un zid întărit inițial cu cinci turnuri defensive înalte de trei etaje, care tocmai a fost restaurat de curând.
Proiectul Ambulanța pentru Monumente (inițiat de Asociația Monumentum) a inclus biserica evanghelică fortificată din Roadeș pe lista sa de intervenții de urgență și punere în siguranță. Biserica a beneficiat de lucrări ample de conservare cu ajutorul voluntarilor și meșterilor tradiționali, lucrări care continuă și în prezent.
Cu bucuria că se întâmplă lucruri extraordinare în vederea restaurării monumentelor cu o deosebită valoare istorică în România, ne-am continuat drumul către Criț, cu direcția Saschiz.
Cinic sau nu, următoarele cinci pene aveau să completeze tabloul unei zile altfel perfecte. Urcarea ultimului deal înainte de Criț, invadat de ciulini și multiple alte forme de vegetație cu țepi incluși, a lăsat urme adânci în anvelope și ne-a impus o oprire de urgență.
Platoul din vârful dealului s-a transformat rapid într-un service improvizat sub cerul liber, unde pompele, levierele și răbdarea și-au făcut de cap. Din fericire, buna dispoziție a rezistat mai bine decât camerele de rezervă.
O coborâre vijelioasă până în Criț a mai recuperat puțin din orele petrecute la pompat viteză. Dacă aveți timp să vă opriți la Criț, n-ar trebui să ratați întâlnirea cu un sat pitoresc și câteva locuri numai bune să vă bucurați de o masă delicioasă.
Următoarea oprire pentru o ștampilă sănătoasă marca Via Transilvania s-a întâmplat la Cloașterf, locul unde 12 case au fost selectate pentru includerea în ruta satelor cu arhitectură tradiţională, a căror restaurare este finanţată prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR).
O condiţie esenţială pentru intrarea în programul de finanţare a fost ca fiecare casă pentru care se alocă suma de 60.000 de euro pentru restaurare să aibă valoare de patrimoniu şi să fie reabilitată doar prin folosirea de materiale tradiţionale, astfel încât să nu fie afectată valoare arhitecturală a imobilelor.
Câțiva kilometri mai târziu, iată-ne și la Saschiz, cu o frumusețe de cetate ce ne-a urat un bun venit de la distanță, ale cărei secrete sigur le vom afla în cursul zilei de mâine, de îndată ce Via Transilvanica ne va aduce chiar la porțile cetății.
Cine s-ar fi gândit că tocmai la Saschiz ne vom reuni cu unul dintre cei mai „comentatori” prieteni pe care îi avem? Aflat în concediu, l-am convins să se bucure alături de noi de experiența Via Transilvanica. Dacă îl recunoașteți din poze, foarte bine. Dacă nu, sigur o să bubuie internetul peste câteva zile cu comentariile lui tranșante și analizele politice la zi. În funcție de semnalul la internet, desigur. Ca să știți pe unde se plimbă. 😊.
De v-a plăcut, știți ce aveți de făcut: Like, Share & Clopoțel!
Și Cale Bună să avem, și voi, și noi!
Aventură susținută de Fox ESS & Garmin.
