T.U.R. pe Via Transilvanica. S3. Ziua 2 – de la Rareș la Archita

„Ba, bap alu, fac la Techirghiol, ba, bap alu, reclamă la nămol”. Cu gândul la promovarea și dorințele Artanului din perioada Timpuri Noi și cum se dădea lumea cu nămol pe trupul gol pe vremuri, nici nu ne gândeam ce urma să ne întâmple în cea de-a doua zi de Via din acest sezon.

Semnele erau clar împotriva noastră: coduri de furtună anunțate prin toate canalele de comunicare, plus cantități industriale de apă ce urmau a fi livrate de la cel mai înalt nivel. Speranța moare ultima, dar moare, ne-am zis, în timp ce căutam raze de speranță în aplicațiile mobile ce anunțau oprirea ploii în dimineața plecării.

Cute, but wroong – cum ar spune americanul. Drăgut, dar total greșit – cum ne-am imaginat noi. Noaptea a venit cu efecte speciale, fulgere, tunete și o groază de picături de ploaie, ce s-au transformat într-o perdea compactă de apă, suficient de deasă încât să te întrebi dacă nu cumva cineva uitase robinetul cerului deschis.

Dimineața ne-a găsit optimiști doar la nivel declarativ. Ora 11 părea să promită oprirea ploii, dar nu și ceea ce urma să ni se întâmple. Ne-am împachetat cât de bine am putut contra umezelii și am pornit la drum în jurul orei 10:30. Totul a decurs conform planului… până la Daia. Hey, ho, let’s go! Archita, venim !

După câteva poze printre stropii de ploaie, dedicate bisericii din localitate, coșmarul s-a dezlănțuit asupra vajnicilor noștri căluți electrificați. Primii doi au căzut fix la ieșirea din localitate, sub influența negativă a noroiului adunat pe roțile bicicletelor.

Noroiul își revendicase deja teritoriul, iar noi abia începeam visul urât. Drumul părea prietenos doar la prima vedere; la propriu, se transformase într-o imensă capcană. Tot ce părea a fi teren solid devenise o pastă maronie cu proprietăți adezive remarcabile. Fiecare pas, fiecare apăsare de pedală venea la pachet cu încă două kilograme de pământ local, atent colectat pe cauciucul fiecărei roți, devenit prizonier al clisei sufocante.

Dacă la Techirghiol, lumea plătește pentru nămol, noi îl primeam gratuit, în regim all-inclusive. Fără programare, fără șezlong, fără prosop. Doar experiența autentică, livrată direct pe roți, un fel de wellness rural extrem, în care tratamentul consta în alunecări controlate, echilibristică improvizată și exerciții de recuperare a roților rămase captive în pământ.

Iarba și verdeața din apropierea cărării ne-au mai ajutat să ne continuăm drumul, în timp ce ciulinii și țepele ivite în cale i-au încântat pe Florian și Ciprian de 2 pene spectaculoase. În rest… bine, am zice noi. Indiferent cât de mult plouă sau ce provocări apar, zona rămâne de neratat.

Biserica unitariană fortificată din Dârjiu este un monument istoric și de arhitectură din secolul XIII-XIV, una din cele șase biserici fortificate din Transilvania incluse în anul 1999 pe lista UNESCO a patrimoniului cultural mondial. Este una dintre cele mai importante biserici fortificate secuiești, recunoscută atât pentru picturile murale (în mare parte distruse) din interior, cât și pentru arhitectura fortificațiilor care o înconjoară.

Turnul bisericii, aflat la sud de clădirea principală, este cea mai veche parte a sistemului de fortificații. Zidul bisericii slujea și ca apărare împotriva atacurilor otomane, însă nu este la fel de înalt ca cel al bisericilor fortificate săsești, deoarece satul se află deja pe un teren înalt. Zidul are două porți, astfel încât inamicii intrați pe prima poartă și rămași blocați în incinta cetății să poată fi atacați cu smoală fierbinte. Sătenii își păstrează și astăzi cerealele în hambarele din incinta cetății, iar slănina și șuncile se păstrează în bastioane.

La 15 kilometri mai târziu, intram cu nămolul puțin mai uscat în Archita, punctul terminus al aventurii noastre de astăzi. Soarele stăpânea deja cerul, iar noi eram bucuroși că am supraviețuit unei zile pline de provocări.

Ne-am oprit în fața bisericii fortificate din Archita, construită în secolul XIII, cea mai mare biserică fortificată din județul Mureș. Ceasul renovat din turn răsună și astăzi peste liniștea satului, pregătindu-ne pentru trezirea de mâine, când o nouă zi pe Via Transilvanica ne așteaptă.

Până data viitoare, se știe: Like, Share & Clopoțel!

Și Cale Bună să avem, și voi, și noi!

Aventură susținută de Fox ESS & Garmin.